Stii sentimentul acela cand ai pierdut si singurul lucru de care te agatai....tumultul gandurilor si lumanarea sperantei care palpaie dandu-si ultima suflare ?
Ai inghitit in sec si te-ai trezit gol...fara lumina...fara iesire...speriat...un suflet ce tremura sub un gol imens.
Vrei sa plangi, sa urli... ai puterea ,dar te-ar goli de ultima picatura de nadejde.
Rasufli greu si incerci sa gasesti alinare intr-o ultima tigara... nu e suficient pentru inca o tigara...ai pierdut si trenul asta!
Te intrebi de ce ti se intampla tocmai tie? De ce nu ai fi putut pierde altceva ? De ce nu ai fost atent ? si mai ales, unde s-a intamplat?
E simplu:
Nu ti se intampla numai tie si n-ai fi putut pierde altceva decat daca aveai acel ceva iar locul acela era tocmai unde ai fost tu !
Sunt adevaruri banale si amuzante ce te zdrobesc tocmai prin veridicitate si prin faptul ca inca o data in viata nu poti rade la formularea lor.
Iti apleci capul si te rogi spre un miracol.
Crezi in miracole?
Eu da ! de acum ...cred.
Asteptam intotdeauna sa primim dar niciodata nu ne gandim cu adevarat sa dam ! asa-i ca da ?
Care ar mai fi rostul ?
Iesim in pierdere!
Daca eu dau .... trebuie sa primesc.
Daca tu pleci si eu raman trebuie sa dau altcuiva ca sa pot primi inapoi!
Nu vezi ?
Ne secatuim resursele doar ca sa le reumplem!
E un ciclu natural...doar ca ne dorim doar partea cu primitul, si cerem mai mult prin orice mijloace.
Apoi uitam sa folosim ce avem si ne concentram pe acumulare.
Pe urma suntem intrebati :
Ce vezi ?
Si raspundem : Seminee fumegande, acoperisuri gri si putrede
Nu...ce vezi ?
Strazi pline de mal, fum, ceata, apa imbacsita si gunoaie...
Nu... uita-te mai bine!
Fabrici....magazine cu vitrine viu colorate, pomuri de craciun...ghirlande....
Nu...doar deschide ochii si spune-mi ce vezi!
Vad...oameni...
Asa!
Vad oameni care alearga!...se strang laolalta si respira impreuna...
Oamenii zambesc...
Oamenii sunt frumosi....
Iubesc oamenii....
Miracolele exista!
vineri, 17 decembrie 2010
luni, 6 decembrie 2010
Fundal galben
E un pic ciudat dar o fetita in cartea : "Ritual de trecere" spunea ca oamenii se impart in doua categorii: tigri si testoase; intr-un desen animat era un personaj care spunea ca nu vrea sa traiasca asemeni oamenilor obisnuiti : aidoma lumanarilor care ard timp indelungat cu licarire mica. ci precum o racheta : o viata scurta si sclipitoare.
Cum se imaparte o racheta ? Cata ceara se afla intr-o lumanare la sfarsit? tigrul poate ucide o tesoasa ?sau poate o testoasa avea gheare?
De unde pana unde se intinde viata ta ?
Iti mai aduci aminte acea lumina si acel frig...apoi o palma si un strigat strident? sigur te-ai intrebat ce e acel sunet si cum poti sa-l emiti .
Apoi probabil acei oameni care scoteau niste sunete ciudate si le repetau la nesfarsit pana ai inceput sa le inveti .
Apoi ai inceput sa reactionezi la un singur calup de sunete pe care ei il defineau ca fiind : "nume".
Cine erau batranii aceia care te alintau ?
Cum se numea locul acela cu masa scaune si pat?.. si acei tineri care mai apoi nu mai erau tineri?si... acea bucatica de carne care crestea si incepea sa-ti faca probleme?
Iti mai aduci aminte femeia aceea care te punea sa dormi la comanda impreuna cu ceilalti copii intr-un pat stramt ce iese dintr-un dulap ?
Dar bradul acela dupa care te ascundeai an de an si cerseai poruncitor o poza ?
Cum era somnul acela de amiaza din care te trezeai cu glasuri de copii si un indemn : i-al pe asta micu de'o aripa si la colindat cu voi !
Iti amintesti mirosul puternic de portocale si frigul de afara impletit cu gustul de vin si cozonac ?
Ai simtit raceala unei batai cu zapada si voci vesele... da... voci vesele...
Iti mai aduci aminte mirosul ei ?
Dar atingerea celeilalte?
Sau poate buzele alteia?picaturi de sudoare...soapte... ochi...sigur ca da... mai ales ochi....
Iti mai aduci aminte frica aceea cand ai descoperit ca privesti un ecran si nu poti, si nu vrei, si nu conteaza sa opresti actiunea personajelor chiar daca stii scenariul pe de rost?
Cum era apasarea aceea cand ai picat din cer si ai vazut ca esti singur ?
Iti aduci aminte camera goala pe care o vezi in fiecare noapte?
Ii stii pe acei oameni fericiti ?
De ce sa ploua peste frunze moarte
Daca rostul apei este sa aduca viata?
Si peste cate ape vor mai trebui sa cada frunze?
Si cata viata sa mai curga peste moarte?
Tristeti efemere cu voaluri elegante
imbraca sicrie de vise.
De oameni inca vii...
Ducand la groapa pline de mizerii umanitati pierdute...
Din timpuri de copii..
Picioare nespalate purtand urme de clipe.
Parfumuri diafane de amagiri,
Femei din alte timpuri,
Eternitati ravnite,
Zbateri de solduri inutile,
Capcane de idei,
Apropieri mai reci ca gheata
Ce se topeste-n iaduri,
Iubiri de lacrimi
Si lacrimi de iubiri...
Si peste toate astea ...
Frunze putrede...
In ape statute.
O moarte peste viata
Si viata peste noi:
Pastratori de virusi....
Amarnice pubele de gunoi.
Deci cine sunt acei oameni fericiti?
Ce este grimasa aceea relaxanta de pe chipul lor?
De ce se imbratiseaza?
Pentru ca e craciun...
Pana atunci... Craciun fericit. sa speram ca va veni unul mai bun!
Cum se imaparte o racheta ? Cata ceara se afla intr-o lumanare la sfarsit? tigrul poate ucide o tesoasa ?sau poate o testoasa avea gheare?
De unde pana unde se intinde viata ta ?
Iti mai aduci aminte acea lumina si acel frig...apoi o palma si un strigat strident? sigur te-ai intrebat ce e acel sunet si cum poti sa-l emiti .
Apoi probabil acei oameni care scoteau niste sunete ciudate si le repetau la nesfarsit pana ai inceput sa le inveti .
Apoi ai inceput sa reactionezi la un singur calup de sunete pe care ei il defineau ca fiind : "nume".
Cine erau batranii aceia care te alintau ?
Cum se numea locul acela cu masa scaune si pat?.. si acei tineri care mai apoi nu mai erau tineri?si... acea bucatica de carne care crestea si incepea sa-ti faca probleme?
Iti mai aduci aminte femeia aceea care te punea sa dormi la comanda impreuna cu ceilalti copii intr-un pat stramt ce iese dintr-un dulap ?
Dar bradul acela dupa care te ascundeai an de an si cerseai poruncitor o poza ?
Cum era somnul acela de amiaza din care te trezeai cu glasuri de copii si un indemn : i-al pe asta micu de'o aripa si la colindat cu voi !
Iti amintesti mirosul puternic de portocale si frigul de afara impletit cu gustul de vin si cozonac ?
Ai simtit raceala unei batai cu zapada si voci vesele... da... voci vesele...
Iti mai aduci aminte mirosul ei ?
Dar atingerea celeilalte?
Sau poate buzele alteia?picaturi de sudoare...soapte... ochi...sigur ca da... mai ales ochi....
Iti mai aduci aminte frica aceea cand ai descoperit ca privesti un ecran si nu poti, si nu vrei, si nu conteaza sa opresti actiunea personajelor chiar daca stii scenariul pe de rost?
Cum era apasarea aceea cand ai picat din cer si ai vazut ca esti singur ?
Iti aduci aminte camera goala pe care o vezi in fiecare noapte?
Ii stii pe acei oameni fericiti ?
De ce sa ploua peste frunze moarte
Daca rostul apei este sa aduca viata?
Si peste cate ape vor mai trebui sa cada frunze?
Si cata viata sa mai curga peste moarte?
Tristeti efemere cu voaluri elegante
imbraca sicrie de vise.
De oameni inca vii...
Ducand la groapa pline de mizerii umanitati pierdute...
Din timpuri de copii..
Picioare nespalate purtand urme de clipe.
Parfumuri diafane de amagiri,
Femei din alte timpuri,
Eternitati ravnite,
Zbateri de solduri inutile,
Capcane de idei,
Apropieri mai reci ca gheata
Ce se topeste-n iaduri,
Iubiri de lacrimi
Si lacrimi de iubiri...
Si peste toate astea ...
Frunze putrede...
In ape statute.
O moarte peste viata
Si viata peste noi:
Pastratori de virusi....
Amarnice pubele de gunoi.
Deci cine sunt acei oameni fericiti?
Ce este grimasa aceea relaxanta de pe chipul lor?
De ce se imbratiseaza?
Pentru ca e craciun...
Pana atunci... Craciun fericit. sa speram ca va veni unul mai bun!
luni, 22 noiembrie 2010
Quo Vadis?
Ai ajuns vreodata la punctul de intoarcere si te-ai intrebat .... pentru ce merita sa lupti?
Am impins limitele si am ajuns "acolo" exact la timp sa imi dau seama ca la sfarsit nimic din toate astea nu conteaza.
Fiecare om e o colectie a sinelui...pe parcursul calatoriei absorbim mai mult de o persoana si daruim mai mult decat un zambet, iar trecutul nu e decat o consecinta a faptului ca trecem prin el . Viitorul nu e decat o reactie a trecutului si o completare, iar prezentul..... ne lipseste...... uitam mereu de singurul lucru care ne face sa existam.
Viata este o combinatie de noroc si ghinion imbinate cu dorinte ordinare si... extraordinare.
Poate nu ti-ai dat seama dar iti pierzi prezentul incercand intelegi ce-ti spun .
Lasa literele si priveste spre ce ai . unii au pierdut mai mult decat au avut si au mai mult decat pot pierde.
Cat despre mine...e prea frig...e prea sus ... si sunt prea intors ca sa ma doara dar pot privi inainte si intreba : "Quo vadis, Domine?"
Am impins limitele si am ajuns "acolo" exact la timp sa imi dau seama ca la sfarsit nimic din toate astea nu conteaza.
Fiecare om e o colectie a sinelui...pe parcursul calatoriei absorbim mai mult de o persoana si daruim mai mult decat un zambet, iar trecutul nu e decat o consecinta a faptului ca trecem prin el . Viitorul nu e decat o reactie a trecutului si o completare, iar prezentul..... ne lipseste...... uitam mereu de singurul lucru care ne face sa existam.
Viata este o combinatie de noroc si ghinion imbinate cu dorinte ordinare si... extraordinare.
Poate nu ti-ai dat seama dar iti pierzi prezentul incercand intelegi ce-ti spun .
Lasa literele si priveste spre ce ai . unii au pierdut mai mult decat au avut si au mai mult decat pot pierde.
Cat despre mine...e prea frig...e prea sus ... si sunt prea intors ca sa ma doara dar pot privi inainte si intreba : "Quo vadis, Domine?"
joi, 4 noiembrie 2010
Tricoul rosu
"Acopera tot ce trebuie ?"
"Presupun ca da...chiar prea mult"
"Incepi sa devii obraznic....."
Mi-a raspuns aplecandu-se peste fotoliul in care stateam.
O suvita de par negru aluneca incet peste umarul acoperit inutil de un tricou rosu ... aprins...dar totusi rece.
"Doar n-ai de gand acum sa-l scurtezi nu-i asa ? e totusi tricoul tau..."
E ciudat cum o intrebare absurda si o privire in ochii-i adanci de un albastru turcoaz pot sa-ti taie rasuflarea si sa te blocheze asupra raspunsului universal ... "nu stiu!"
Cu un zambet trandafiriu s-a indreptat si s-a intors spre geamul unde norii nocturni incepeau sa-si dezmorteasca roua.
"Asa ma gandeam si eu !"
Da... acum puteam s-o vad ... tricoul rosu chiar acoperea mai mult decat trebuia dar suficient incat sa te poti intreba :
Ce se poate spune despre un tricou rosu?
Stiu imi vei spune ca am mai scris odata despre asta... era alb...era larg ... era primavara si era soare.
In cocluzie rosul e opusul lui alb.
Este un moment in care iti dai seama ca lucrurile n-au valoare ... atunci de ce le indragim?
Ce te putea indemna sa contemplezi acel tricou?
Faptul ca era al tau ?... poate ....
Cu siguranta ca statea mai bine pe ea decat pe tine si in plus era tricoul tau de pierzator ca fotbalist.
Faptul ca era unicul lucru care statea intre tine si pielea ei?
Faptul ca te indemna spre visare?
Deci valoare lucrurilor sta in sentimentele pe care le transmit...
Era ca un voal de petale de trandafir peste un trup mult prea fragil sa fie atins.
"Ma simt bine in el...cred ca mi se potriveste....tu ce zici ?"
Inca o data prins in offside....
O avalansa de ganduri....
Ce-i poti spune ?...nu-ti poti trada gandurile ... nu-ti poti exprima ura pe acel tricou pentru ca o atinge mai mult decat o faci tu .... nu-i poti spune ca bucatile inimii tale se aduna din toate colturile trupului tau si se aduna intr-un bulb de trandafir pe care ploaia de afara e gata sa-l infloreasca... nu-i poti spune cum o bucata amorfa de material prinde viata si-i imbratiseaza corpul intr-un dans mult prea fierbinte sa fie stis de foc...nu-i poti spune cum marginile unui material aprins ii deseneaza coapsele si pielea cu un joc de lumini si umbre pe care fantezia il pierde cu fiecare secunda ce trece.
"Nu pot sa spun nimic...iti sta prea bine"
"Multumesc!"...mi-a raspuns tragand draperiile..."Acum ne uitam la film?"
"La film?"
"Da....cred ca nu mai avem nevoie de lumina...."
"Presupun ca da...chiar prea mult"
"Incepi sa devii obraznic....."
Mi-a raspuns aplecandu-se peste fotoliul in care stateam.
O suvita de par negru aluneca incet peste umarul acoperit inutil de un tricou rosu ... aprins...dar totusi rece.
"Doar n-ai de gand acum sa-l scurtezi nu-i asa ? e totusi tricoul tau..."
E ciudat cum o intrebare absurda si o privire in ochii-i adanci de un albastru turcoaz pot sa-ti taie rasuflarea si sa te blocheze asupra raspunsului universal ... "nu stiu!"
Cu un zambet trandafiriu s-a indreptat si s-a intors spre geamul unde norii nocturni incepeau sa-si dezmorteasca roua.
"Asa ma gandeam si eu !"
Da... acum puteam s-o vad ... tricoul rosu chiar acoperea mai mult decat trebuia dar suficient incat sa te poti intreba :
Ce se poate spune despre un tricou rosu?
Stiu imi vei spune ca am mai scris odata despre asta... era alb...era larg ... era primavara si era soare.
In cocluzie rosul e opusul lui alb.
Este un moment in care iti dai seama ca lucrurile n-au valoare ... atunci de ce le indragim?
Ce te putea indemna sa contemplezi acel tricou?
Faptul ca era al tau ?... poate ....
Cu siguranta ca statea mai bine pe ea decat pe tine si in plus era tricoul tau de pierzator ca fotbalist.
Faptul ca era unicul lucru care statea intre tine si pielea ei?
Faptul ca te indemna spre visare?
Deci valoare lucrurilor sta in sentimentele pe care le transmit...
Era ca un voal de petale de trandafir peste un trup mult prea fragil sa fie atins.
"Ma simt bine in el...cred ca mi se potriveste....tu ce zici ?"
Inca o data prins in offside....
O avalansa de ganduri....
Ce-i poti spune ?...nu-ti poti trada gandurile ... nu-ti poti exprima ura pe acel tricou pentru ca o atinge mai mult decat o faci tu .... nu-i poti spune ca bucatile inimii tale se aduna din toate colturile trupului tau si se aduna intr-un bulb de trandafir pe care ploaia de afara e gata sa-l infloreasca... nu-i poti spune cum o bucata amorfa de material prinde viata si-i imbratiseaza corpul intr-un dans mult prea fierbinte sa fie stis de foc...nu-i poti spune cum marginile unui material aprins ii deseneaza coapsele si pielea cu un joc de lumini si umbre pe care fantezia il pierde cu fiecare secunda ce trece.
"Nu pot sa spun nimic...iti sta prea bine"
"Multumesc!"...mi-a raspuns tragand draperiile..."Acum ne uitam la film?"
"La film?"
"Da....cred ca nu mai avem nevoie de lumina...."
miercuri, 3 noiembrie 2010
Back in the game
Du bonheur à l'état pur
Brut, natif, volcanique, quel pied!
C'était mieux que tout
Mieux que la drogue, l'héro, la dope, coke, crack, fist, joint, shit, shout, snif, pet, canja, marijan, cannabis, beuh, "pejon" ?, buvard, acid, LSD, extasy
Mieux que le sexe, mieux que la fellation, 69, partouze, masturbation, tentrisme, kamasutra, branlette thailandaise
Mieux que le Nutella au beurre de cacahuète et le Milshake banane
Mieux que la trilogie de Georges Lucas, l'intégrale des Muppets Shows, la femme de Milo
Mieux que le déhanché d'Emma Pine, Marilyne, la schtroumpfette, Lara Croft, Naomi Campbell, le grain de beauté de Cindy Crawford
Mieux que la face B d'AB Woods, les CD d'Hendrix, le petit premier pas d'Armstrong sur la lune, le Space Mountain, la hotte du Père Noel, la fortune de Bill Gates, les trans du Dalai Lama, les MDO, la résurrection de Nasar, les crises de Testestérone de Schwarsy, le collagène dans les lèvres de Pamela Anderson, les Woodstocks et les raves-party les plus orgasmiques
Mieux que la défonce de Sartre, Rimbaud, Morrison et Castanéda
Mieux que la liberté, mieux que la vie...
3 Gods left...>:)
Brut, natif, volcanique, quel pied!
C'était mieux que tout
Mieux que la drogue, l'héro, la dope, coke, crack, fist, joint, shit, shout, snif, pet, canja, marijan, cannabis, beuh, "pejon" ?, buvard, acid, LSD, extasy
Mieux que le sexe, mieux que la fellation, 69, partouze, masturbation, tentrisme, kamasutra, branlette thailandaise
Mieux que le Nutella au beurre de cacahuète et le Milshake banane
Mieux que la trilogie de Georges Lucas, l'intégrale des Muppets Shows, la femme de Milo
Mieux que le déhanché d'Emma Pine, Marilyne, la schtroumpfette, Lara Croft, Naomi Campbell, le grain de beauté de Cindy Crawford
Mieux que la face B d'AB Woods, les CD d'Hendrix, le petit premier pas d'Armstrong sur la lune, le Space Mountain, la hotte du Père Noel, la fortune de Bill Gates, les trans du Dalai Lama, les MDO, la résurrection de Nasar, les crises de Testestérone de Schwarsy, le collagène dans les lèvres de Pamela Anderson, les Woodstocks et les raves-party les plus orgasmiques
Mieux que la défonce de Sartre, Rimbaud, Morrison et Castanéda
Mieux que la liberté, mieux que la vie...
3 Gods left...>:)
luni, 25 octombrie 2010
A. de F.U....
Am uitat sa pun un contrapunct la alineatul 1
Asa ca incep cu o intrebare simpla: Ati vazut vreodata un apus de-adevaratelea ?
Bun ! acum ca am clarificat asta si suntem de acord toti ca da ... vine intrebarea reactie : Va durut vreodata ?
(pauza cehoviana )
NU! Apusul nu doare decat daca ai hemoroizi.
Acum vine intrebarea confuza : de ce ?
Si raspunsul extrem de vag care trezeste amintiri : Pentru ca dupa apus rasar stelele si luna .
Inca un exemplu clar ca ne mintim singurei si pe altii cu fraze de 2 lei (scump dom'le scump, dincolo era mai ieftin. deci scoatem tva-ul si ramanem la suma de 1 ban din care iti poti cumpara gogosi fara faina ).
Hai ca am debitat prea mult produs anal si incep sa deviez de la subiect .
Da oameni buni apusul doare intotdeauna pentru ca nu stii ce urmeaza dupa aia . dar hai sa luam o statistica trecand la :
Paragfraful 2
Articolul logica
Alineatul star wars vs. zombie
Ce se intampla cu o fiinta umana dupa un apus ?
1. Luat la modul motaforic si transpus in timp real ... se raceste si ajunge sa fie livrat la 2 metri in cutie de lemn.(nu simte si nu stie nimic , deci nu-l afecteaza nimic ;concluzia ... inca nu s-a aflat)
2.Se duce intr-un bar , administreaza ficatului cantitati enorme de lichid al fericirii si se livreaza spre Rasarit intr-un sant (deci in cazul de fata e doar o tranzitie spre rasarit deci nu doare decat dimineata , concluzia ... confuzie dar si distractie dupa apus)
3. Acelasi bar alt om + o tipa de la alta masa ... continuarea clasica a unei nopti de joi,vineri, sambata, sau duminica (sunt nehotarat inca deci nu ma pot exprima exact) Concluzia (asta nu poate fi ceva ce te-ar durea deci e de bine)
4.Plaja pe care stai cu iubita/ul si priviti apusul dupa care numarati stelele si ajungeti foarte aproape...bla bla bla ...si actiune (concluzia...fericire)
5.vii de la scoala / munca rupt de oboseala si inchizi ochii sa te odihnesti (nu e de bine dar e relaxant)
6.Esti singur cuc si ti-ai luat-o in barba de la nu stiu cine care avea antecedente(ba esti tu de prost .. nu e de vina apusul pentru asta )
7.Esti constipat si stai toata noaptea pe buda (asta e de naspa si coincide si putin cu hemoroizii de inceput deci apusul mai si doare)
Ehei dragi mei acum ca am spus asta hai sa dezbatem putin LOGIC.
Avem 2 raspunsuri relative
1 negativ
si 4 pozitive
Putem face o salata minunata si sa o papam cu pofta ca pe un cozonac invelit intr-un borcan.
Logica umana se intinde de la "asa trebuie sa fie" pana la "nu stiu ce-am spus inainte dar asa trebuie sa fie acum !"
Zilnic ne intalnim cu persoane care au dreptate pana cand tac si apoi te contrazic pe logica ta cu argumentele lor...(sa-mi bag picioarele ...intelegi vreo iota din ce spun? ca eu nu; deci asa merg lucrurile intre oameni )
Hai sa mergem mai lucid .....
Pe dracu ... m-am plictisit de scris .. continui maine .
V-am pupat .
Asa ca incep cu o intrebare simpla: Ati vazut vreodata un apus de-adevaratelea ?
Bun ! acum ca am clarificat asta si suntem de acord toti ca da ... vine intrebarea reactie : Va durut vreodata ?
(pauza cehoviana )
NU! Apusul nu doare decat daca ai hemoroizi.
Acum vine intrebarea confuza : de ce ?
Si raspunsul extrem de vag care trezeste amintiri : Pentru ca dupa apus rasar stelele si luna .
Inca un exemplu clar ca ne mintim singurei si pe altii cu fraze de 2 lei (scump dom'le scump, dincolo era mai ieftin. deci scoatem tva-ul si ramanem la suma de 1 ban din care iti poti cumpara gogosi fara faina ).
Hai ca am debitat prea mult produs anal si incep sa deviez de la subiect .
Da oameni buni apusul doare intotdeauna pentru ca nu stii ce urmeaza dupa aia . dar hai sa luam o statistica trecand la :
Paragfraful 2
Articolul logica
Alineatul star wars vs. zombie
Ce se intampla cu o fiinta umana dupa un apus ?
1. Luat la modul motaforic si transpus in timp real ... se raceste si ajunge sa fie livrat la 2 metri in cutie de lemn.(nu simte si nu stie nimic , deci nu-l afecteaza nimic ;concluzia ... inca nu s-a aflat)
2.Se duce intr-un bar , administreaza ficatului cantitati enorme de lichid al fericirii si se livreaza spre Rasarit intr-un sant (deci in cazul de fata e doar o tranzitie spre rasarit deci nu doare decat dimineata , concluzia ... confuzie dar si distractie dupa apus)
3. Acelasi bar alt om + o tipa de la alta masa ... continuarea clasica a unei nopti de joi,vineri, sambata, sau duminica (sunt nehotarat inca deci nu ma pot exprima exact) Concluzia (asta nu poate fi ceva ce te-ar durea deci e de bine)
4.Plaja pe care stai cu iubita/ul si priviti apusul dupa care numarati stelele si ajungeti foarte aproape...bla bla bla ...si actiune (concluzia...fericire)
5.vii de la scoala / munca rupt de oboseala si inchizi ochii sa te odihnesti (nu e de bine dar e relaxant)
6.Esti singur cuc si ti-ai luat-o in barba de la nu stiu cine care avea antecedente(ba esti tu de prost .. nu e de vina apusul pentru asta )
7.Esti constipat si stai toata noaptea pe buda (asta e de naspa si coincide si putin cu hemoroizii de inceput deci apusul mai si doare)
Ehei dragi mei acum ca am spus asta hai sa dezbatem putin LOGIC.
Avem 2 raspunsuri relative
1 negativ
si 4 pozitive
Putem face o salata minunata si sa o papam cu pofta ca pe un cozonac invelit intr-un borcan.
Logica umana se intinde de la "asa trebuie sa fie" pana la "nu stiu ce-am spus inainte dar asa trebuie sa fie acum !"
Zilnic ne intalnim cu persoane care au dreptate pana cand tac si apoi te contrazic pe logica ta cu argumentele lor...(sa-mi bag picioarele ...intelegi vreo iota din ce spun? ca eu nu; deci asa merg lucrurile intre oameni )
Hai sa mergem mai lucid .....
Pe dracu ... m-am plictisit de scris .. continui maine .
V-am pupat .
sâmbătă, 23 octombrie 2010
A. de F.U....
Wow acum chiar ca trecut ceva timp de cand n-am mai scris nimic pe aici . I-adevarat a trebuit sa sterg putin praful sa contectez lumina si blogu s-a aprins .
Apoi stupoare.... aceeasi situatie... nimic nu s-a schimbat de cand am scris ultima oara (nici pe blog dar nici in viata personala deci apocalipsa se amana).
Adica s-a schimbat putin la modul de tranzitie [nu-si permitea situatia sa puta in ultimul hal asa ca s-a schimbat in ursuletul de pe noptiera unde sta un inel prafuit(nu c-ar avea vreo legatura da' asa mai pun artistii cate-un cuvant de umplutura)].
Deci sa recapitulam: schimbam o tara , schimbam niste promisiuni, schimbam modul de abrodare dar nu reusim sa schimbam situatia ... interesant deci practic nici n-a trecut timpul asa ca suntem tot aici si tot acum .
Pentru cei care au observat punctuletele din titlu asta inseamna : Atlas de Filozofie Umana.
Bun! asa ca am clarificat asta si nu mergem intr-o directie triviala putem sa dezbatem tema emisiunii (canalul 2134252 sau DeplasatTV).
Eu unul pot marturisi ca sunt din ce in ce mai ingrijorat de faptul ca nu pot intelege 100% oamenii sunteti de acord cu mine ? si ... da in special la tine ma refer !
Cred ca incep sa nu ma inteleg nici pe mine .
Acum s-o luam catinel cu :
Paragraful 1
Articolu dilema
Aliniatul scufita rosie .
Cu ce ne deosebim de animale ?
Simplu: ele nu repeta de 2 ori aceeasi greseala si asta ne duce pe o treapta talamba a florei si faunei .
Crede-ti ca scufita rosie , la cate ori a fost citita povestea a evitat vreodata lupu ? nooooooo.
Pai de ce sa evitam lupu? doar n-o fi prost sa iasa iara-si in calea mea chiar daca stiu ca e in padure si e pe langa potecuta obisnuita .... si apoi dupa 3 minute de gandire ... hai sa alerg din nou dupa fluturasi...apoi vine iar gandul despre lup si il rumega : " sigur nu apare ca doar i-a ajuns in ultimele 224353645 de povestiri si cred k s-a plictisit de gustul meu".
Surpriza! apare lupu si o intreaba : cefaci scufitza ? , acelasi raspuns : "ma duc cu mancare la bunica " si ce-ai in cosulet ? raspuns: Puroi!(stai k am luat-o rara si nu mai disting gluma de realitate dar sigur povestea o stiti voi mai departe).
Asta poate fi un exemplu formidabil de eroare umana de pilotaj la nivelul mansardei.
Pai cum poate gigel al nostru sa stea in fata a doua usi ca in filmele proaste una pe care scrie adevar si alta pe care scrie minciuna si cu celebra foita in mana : "la adevar iti va fi bine "?
Continuarea?....
Gigel intra ca bou la minciuna chiar daca stia ca e minciuna ca doar avea 12 clase si gaseste gogosi pe care le mananca cu gandul ca se vor termina . Dar nu se termina, ba mai mult, dezvoltand o reactie alergica ramane cu buza umflata!
Concluzia ?
Oamenii au un sistem ciudat de a obtine placere prin minciuna.
Partea draguta e ca e mai bine asa. minciuna nu e o arma e o alinarea . minciuna nu e facuta sa faca rau .
O folosim cu totii cand vrem sa scapam pe cineva de la o cazna, cand vrem sa ne scoatem dintr-un rahat in care tot noi ne-am bagat.
Partea proasta e ca minciuna raneste in capatul frazei pentru multa lume o crede .
A fost un moment cand toti am crezut ce-au spus altii, si m-ai mult au fost momente cand ne-am crezut pe noi in minciuna noastra vanzandu-ne singuri gogosi ca totul va fi bine .
Apoi deschizi ochii si vezi ca totul in jurul tau e mai dur decat era in minciuna . Iti dai seama ca esti singur , ca trebuie sa te descurci in frig,
Iti dai seama ca dragostea exista! dar nu intr-un "te iubesc " mincinos mult prea folosit pentru a exprima neputinta in fata unor sentimente inexistente.
Probabil oamenii vor gasi curajul sa-si justifice minciunile chiar daca nu si le vor asuma.
Voi credeti in minciuni ? Probabil ca ta . probabil ca stiu , probabil ca stiti , probabil ca am stiut in tot acest timp cu ochii inchisi....ca ei si ca tine !
Apoi stupoare.... aceeasi situatie... nimic nu s-a schimbat de cand am scris ultima oara (nici pe blog dar nici in viata personala deci apocalipsa se amana).
Adica s-a schimbat putin la modul de tranzitie [nu-si permitea situatia sa puta in ultimul hal asa ca s-a schimbat in ursuletul de pe noptiera unde sta un inel prafuit(nu c-ar avea vreo legatura da' asa mai pun artistii cate-un cuvant de umplutura)].
Deci sa recapitulam: schimbam o tara , schimbam niste promisiuni, schimbam modul de abrodare dar nu reusim sa schimbam situatia ... interesant deci practic nici n-a trecut timpul asa ca suntem tot aici si tot acum .
Pentru cei care au observat punctuletele din titlu asta inseamna : Atlas de Filozofie Umana.
Bun! asa ca am clarificat asta si nu mergem intr-o directie triviala putem sa dezbatem tema emisiunii (canalul 2134252 sau DeplasatTV).
Eu unul pot marturisi ca sunt din ce in ce mai ingrijorat de faptul ca nu pot intelege 100% oamenii sunteti de acord cu mine ? si ... da in special la tine ma refer !
Cred ca incep sa nu ma inteleg nici pe mine .
Acum s-o luam catinel cu :
Paragraful 1
Articolu dilema
Aliniatul scufita rosie .
Cu ce ne deosebim de animale ?
Simplu: ele nu repeta de 2 ori aceeasi greseala si asta ne duce pe o treapta talamba a florei si faunei .
Crede-ti ca scufita rosie , la cate ori a fost citita povestea a evitat vreodata lupu ? nooooooo.
Pai de ce sa evitam lupu? doar n-o fi prost sa iasa iara-si in calea mea chiar daca stiu ca e in padure si e pe langa potecuta obisnuita .... si apoi dupa 3 minute de gandire ... hai sa alerg din nou dupa fluturasi...apoi vine iar gandul despre lup si il rumega : " sigur nu apare ca doar i-a ajuns in ultimele 224353645 de povestiri si cred k s-a plictisit de gustul meu".
Surpriza! apare lupu si o intreaba : cefaci scufitza ? , acelasi raspuns : "ma duc cu mancare la bunica " si ce-ai in cosulet ? raspuns: Puroi!(stai k am luat-o rara si nu mai disting gluma de realitate dar sigur povestea o stiti voi mai departe).
Asta poate fi un exemplu formidabil de eroare umana de pilotaj la nivelul mansardei.
Pai cum poate gigel al nostru sa stea in fata a doua usi ca in filmele proaste una pe care scrie adevar si alta pe care scrie minciuna si cu celebra foita in mana : "la adevar iti va fi bine "?
Continuarea?....
Gigel intra ca bou la minciuna chiar daca stia ca e minciuna ca doar avea 12 clase si gaseste gogosi pe care le mananca cu gandul ca se vor termina . Dar nu se termina, ba mai mult, dezvoltand o reactie alergica ramane cu buza umflata!
Concluzia ?
Oamenii au un sistem ciudat de a obtine placere prin minciuna.
Partea draguta e ca e mai bine asa. minciuna nu e o arma e o alinarea . minciuna nu e facuta sa faca rau .
O folosim cu totii cand vrem sa scapam pe cineva de la o cazna, cand vrem sa ne scoatem dintr-un rahat in care tot noi ne-am bagat.
Partea proasta e ca minciuna raneste in capatul frazei pentru multa lume o crede .
A fost un moment cand toti am crezut ce-au spus altii, si m-ai mult au fost momente cand ne-am crezut pe noi in minciuna noastra vanzandu-ne singuri gogosi ca totul va fi bine .
Apoi deschizi ochii si vezi ca totul in jurul tau e mai dur decat era in minciuna . Iti dai seama ca esti singur , ca trebuie sa te descurci in frig,
Iti dai seama ca dragostea exista! dar nu intr-un "te iubesc " mincinos mult prea folosit pentru a exprima neputinta in fata unor sentimente inexistente.
Probabil oamenii vor gasi curajul sa-si justifice minciunile chiar daca nu si le vor asuma.
Voi credeti in minciuni ? Probabil ca ta . probabil ca stiu , probabil ca stiti , probabil ca am stiut in tot acest timp cu ochii inchisi....ca ei si ca tine !
duminică, 11 iulie 2010
Apasat
Imi aprind tigara si ma uit la cer.
Vad nori, vad un rasarit care a uitat soarele, vad pescarusii dezmortindusi penele inchise de raceala noptii, vad o trambulina, un leagan, o masuta uda pe care sta paharul meu cu vodca, vad lumea....
O lume care nu ma cunoaste, o lume care nu stie cine sunt, o lume care nu stie cat de bun sau rau pot fi dar care ma duce cu gandull la lumea care m-a parasit
Un punct in care amintirile dor tocmai pentru ca isi dau ultima suflare amagindu-ma ca vor disparea.Dar fara succes. radacinile sunt doar samanta unui viitor.
Ma doare distanta.
Ma doare aerul .
Ma dor persoanele pe care le-am primit in suflet pentru totdeauna.
Dar totul e calm iar increderea pe care mi-o acest nou inceput e tot ce-mi trebuie pentru izbanda; iar cartile mele vor fi jucate .
Privesc o lume noua unde totul o ia de de la capat si viata se invaluie in nea .
Imi sting tigara, sorb cu nesat si ultimele picaturi de votca .
Trag aer in piept si privesc...
Vad o lume in care eu sun EU.
Vad nori, vad un rasarit care a uitat soarele, vad pescarusii dezmortindusi penele inchise de raceala noptii, vad o trambulina, un leagan, o masuta uda pe care sta paharul meu cu vodca, vad lumea....
O lume care nu ma cunoaste, o lume care nu stie cine sunt, o lume care nu stie cat de bun sau rau pot fi dar care ma duce cu gandull la lumea care m-a parasit
Un punct in care amintirile dor tocmai pentru ca isi dau ultima suflare amagindu-ma ca vor disparea.Dar fara succes. radacinile sunt doar samanta unui viitor.
Ma doare distanta.
Ma doare aerul .
Ma dor persoanele pe care le-am primit in suflet pentru totdeauna.
Dar totul e calm iar increderea pe care mi-o acest nou inceput e tot ce-mi trebuie pentru izbanda; iar cartile mele vor fi jucate .
Privesc o lume noua unde totul o ia de de la capat si viata se invaluie in nea .
Imi sting tigara, sorb cu nesat si ultimele picaturi de votca .
Trag aer in piept si privesc...
Vad o lume in care eu sun EU.
luni, 5 iulie 2010
T.P.V.
A fost o zi cand raul era calm,nisipurile malului fine , soarele cald si ochii ei mari umbreau misterios pleoapele sale ferite de zbuciumul vremii.
Este o zi cand "seasons in the sun" pare o sentinta la strofa a-treia iar soarta iti arata clar ca nu tu pleci de langa ei ci ei pleaca de langa tine , iar drumul se intinde in fata fara sfarsit si abisal.
Va fi o zi cand voi ajunge din nou la acel rau...
Este o zi cand "seasons in the sun" pare o sentinta la strofa a-treia iar soarta iti arata clar ca nu tu pleci de langa ei ci ei pleaca de langa tine , iar drumul se intinde in fata fara sfarsit si abisal.
Va fi o zi cand voi ajunge din nou la acel rau...
duminică, 4 iulie 2010
Amintiri
Iti mai aduci aminte de-o scara spre nori?
Cenusa albastra renaste in zori
Iar drumul... prea lung... umbreste carari
De sorti calatori.
Cenusa albastra renaste in zori
Iar drumul... prea lung... umbreste carari
De sorti calatori.
vineri, 2 iulie 2010
Vremea
E o scrisoare care mult prea tarziu a ajuns
Si n-are nevoie de raspuns .
Nu e nevoie de curaj pentru incercari infinite.
Si n-are nevoie de raspuns .
Nu e nevoie de curaj pentru incercari infinite.
joi, 1 iulie 2010
Epilog
Imi pare rau cand vad ca toate trec
Raman doar amintiri, franturi de vise.
As vrea pe toate sa le-nchid
In TIMP, cu portile deschise.
Raman doar amintiri, franturi de vise.
As vrea pe toate sa le-nchid
In TIMP, cu portile deschise.
luni, 21 iunie 2010
"Sa plangi lacrimi..."
"Sa plangi lacrimi
Ca si cum nu ai mai avea sange.
Sa te doara
Ca si cum asta seceta
Ti-ar jupui ultima picatura de viata din vene.
Sa-ti bata vantul oasele
Si tu sa nu mai ai lacrimi.
Si dorul
Sa nu-ti dea pace nici dincolo de moarte,
Pecetluind pentru totdeauna hotarul mormantului;
Ca si cum lumile acestea ar fi deosebite.
Sa ramai agatat intre bine si rau
Si divinitatea sa-ti refuze:
Si raiul
Si iadul
Asteptand o salvare care...
Nu mai vine.
Uitata in bratele cuiva care...
Nu ti-ar dori viata.
Cuprins de neguri,
Tu sa plangi o ultima picatura
Si venele sa se transforme-n siroaie
Al caror zgomot sa-ti poarte durerea,
Hranind radacini pe care animalele salbatice...
Sa le disece.
Si totusi...
Sa nu-ti fie frica sa plangi!
Si dincolo de viata
Sa o vezi pe EA,
Cum doarme...
In brate straine
Sub strain asternut...
Sa lasi o lacrima sa cada
Pe chipul ei fraged...
Cu zambet de mut.
Sa-i ude coltul gurii
Sa piara-n absolut!
Sa plangi...
Sa plangi.
Sa plangi!
Sa planga."
Nu voi cauta sa ascund.
De data asta, nu!
Cuvintele imi sunt adresate mie
Si a mea e suferinta ce-mi durati.
Ascultati-le pana la capat!
Iar eu...
Le voi asculta cu aceeasi neputinta.
Pana cand...
Acum...
Va fi...
Momentul in care soarele si luna din nou se vor contopi
Iar numaratoarea se va opri la doi:
Doua suflete,
Doi oameni,
Doua inimi,
Doi copii,
Doi ani.
Acum va fi
Atunci
Cand lemnul se va preface in petale
Iar trandafirii vor renaste.
Ca si cum nu ai mai avea sange.
Sa te doara
Ca si cum asta seceta
Ti-ar jupui ultima picatura de viata din vene.
Sa-ti bata vantul oasele
Si tu sa nu mai ai lacrimi.
Si dorul
Sa nu-ti dea pace nici dincolo de moarte,
Pecetluind pentru totdeauna hotarul mormantului;
Ca si cum lumile acestea ar fi deosebite.
Sa ramai agatat intre bine si rau
Si divinitatea sa-ti refuze:
Si raiul
Si iadul
Asteptand o salvare care...
Nu mai vine.
Uitata in bratele cuiva care...
Nu ti-ar dori viata.
Cuprins de neguri,
Tu sa plangi o ultima picatura
Si venele sa se transforme-n siroaie
Al caror zgomot sa-ti poarte durerea,
Hranind radacini pe care animalele salbatice...
Sa le disece.
Si totusi...
Sa nu-ti fie frica sa plangi!
Si dincolo de viata
Sa o vezi pe EA,
Cum doarme...
In brate straine
Sub strain asternut...
Sa lasi o lacrima sa cada
Pe chipul ei fraged...
Cu zambet de mut.
Sa-i ude coltul gurii
Sa piara-n absolut!
Sa plangi...
Sa plangi.
Sa plangi!
Sa planga."
Nu voi cauta sa ascund.
De data asta, nu!
Cuvintele imi sunt adresate mie
Si a mea e suferinta ce-mi durati.
Ascultati-le pana la capat!
Iar eu...
Le voi asculta cu aceeasi neputinta.
Pana cand...
Acum...
Va fi...
Momentul in care soarele si luna din nou se vor contopi
Iar numaratoarea se va opri la doi:
Doua suflete,
Doi oameni,
Doua inimi,
Doi copii,
Doi ani.
Acum va fi
Atunci
Cand lemnul se va preface in petale
Iar trandafirii vor renaste.
duminică, 13 iunie 2010
miercuri, 9 iunie 2010
Vorbiti-mi...
Vorbiti-mi de sus.
In tainice soapte
Calcati cu suspine purtate-n delir;
Si-n zari strabatute de zori si de noapte
Rasar picaturi de spin trandafir.
Vorbiti-mi absurd.
Ca vorbe domoale
Sa curga salbatic pe vesnic pamant
Si fluturi arzand pe palida-i fata
Asteapta-n prefata un nou legamant.
Vorbiti-mi incet.
Iar somnul de stanca
Sa tulbure linistea a mii de cretini
Ce-n cercul al doi-lea nevrotic se zbat
Gustand nesatui amarnic pelin.
Vorbiti-mi acum
Cu basme si pilde
Cum viata si moartea dator v-o inchin,
Dar buzele mele cunosc altfel soarta...
Vorbeste-mi divin!
In tainice soapte
Calcati cu suspine purtate-n delir;
Si-n zari strabatute de zori si de noapte
Rasar picaturi de spin trandafir.
Vorbiti-mi absurd.
Ca vorbe domoale
Sa curga salbatic pe vesnic pamant
Si fluturi arzand pe palida-i fata
Asteapta-n prefata un nou legamant.
Vorbiti-mi incet.
Iar somnul de stanca
Sa tulbure linistea a mii de cretini
Ce-n cercul al doi-lea nevrotic se zbat
Gustand nesatui amarnic pelin.
Vorbiti-mi acum
Cu basme si pilde
Cum viata si moartea dator v-o inchin,
Dar buzele mele cunosc altfel soarta...
Vorbeste-mi divin!
vineri, 4 iunie 2010
Requiem
N-ai sa vii
Si n-ai sa morti
N-ai sa sapte intre sorti
N-ai sa iarna
N-ai sa vara
N-ai sa doamna domnisoara
Si n-ai sa morti
N-ai sa sapte intre sorti
N-ai sa iarna
N-ai sa vara
N-ai sa doamna domnisoara
vineri, 28 mai 2010
marți, 25 mai 2010
oare...
Sincer nu ma simt ca in al 120045298 cer dar voi incerca sa fiu cat mai coerent in ce spun .
Azi am o problema cu sinceritatea de parca m-a pocnit doamna sinceritate cu cruntul adevar fix in moalele tamplei de la buric .
Apropo si de buric am o greata psihic-fizica si culmea nu de la bautura .
E un pic ciudat cum toate sentimentele noastre ne activeaza corpul intr-o oarecare maniera si asa a constatat dragutul de mine ...(ei hai scuze exagerarea) ca domnisoara greata (alias stare de defulare si refulare emoptionala si naturala) te poate apuca de la aproape majoritatea lucrurilor de exemplu : o veste,un lucru pe care il descoperi dar preferi sa te fi mintit in continuare ca e altceva , poze cu baieti (nu din alea la care te gandestri .... adica... cu veverite). si de aici etc ...(echivalent cu lungimea unei drepte ... facuta total cu stanga )
Am ingerat cam multe dulciuri ceva mai sus asa ca revenim la tema a mai buna adicatelea sinceritatea
Acum ca tot pornim pe drumul acesta a-nevoios al sinceritatii dati-mi voie sa ma exprim cu un limbaj de lemn de brad (fiindca e de esenta mai tare si nu amorteste) ca sincer n-am nici cea mai vaga idee ce sa va spun .
Dupa cum spunea un cunoscut al meu: "nu e bine sa te descarci de nervi in scris!
De ce?
pentru ca nu esti intr-o sttare bunaaa si ca vei scrie lucruri care te vor durea si ca iarba e verde, luna maro si ca veveritele(ca tot vorbeam de ele mai sus ) are fucking nutz"
Partea cea mai nasoala e ca a avut dreptate asa cum a avut si cu trasul la loz in plic si a plecat intr-o excursie la tahiti imaginandu-si k nu va observa nimeni k s-a dus la distractie dand vina pe dezvoltarea eului licric din poezia froidiana (nu va induceti in eroare ...ala era filozof da am scos-o si eu mai la pleasca fiindca sunt fan Nietzche).
Deci revenind ... chiar nu am ce sa va spun ... coerent ... fiindca in rest sunt plin de idei ce contin simboluri falice potrivit serbarilor dionisiace (asta nu inseamna ca am baut : intaresc ideea )
Cred doar ca trec printr-o perioada mai proasta ...hai totusi sa eliminam "mai"...asa ...parca mai merge nu ?....
Deci cum trec printr-o perioada similara si teiul din fata geamului se plange ca are cracute subtiri si nu pot atarna funia pentru a face bungee jun ping cu picioare in jos ... m-am hotarat sa scriu.
Atat doar am de spus . nu conteaza cat rau ti s-a facut ... nu conteaza fiecare bici primit din partea sortii sau ocarile ce-ti sunt aduse pe cai laturalnice .
Trebuie sa stai drept . cand ei te vor striga de afara nu iti apleca fruntea fiindca sovairile tale sunt durerile lor si tot ce-i in tine se revarsa din si in ei .
Daca inima ta bate un ritm las-o sa bata fiindca undeva se va gasi acelasi ritm si chiar daca nu se aude dar stii ca e acolo acorda-ti un ragaz sa stai la dulcele ei san si apoi cu tremur in ochi sa-i spui ...
Azi am o problema cu sinceritatea de parca m-a pocnit doamna sinceritate cu cruntul adevar fix in moalele tamplei de la buric .
Apropo si de buric am o greata psihic-fizica si culmea nu de la bautura .
E un pic ciudat cum toate sentimentele noastre ne activeaza corpul intr-o oarecare maniera si asa a constatat dragutul de mine ...(ei hai scuze exagerarea) ca domnisoara greata (alias stare de defulare si refulare emoptionala si naturala) te poate apuca de la aproape majoritatea lucrurilor de exemplu : o veste,un lucru pe care il descoperi dar preferi sa te fi mintit in continuare ca e altceva , poze cu baieti (nu din alea la care te gandestri .... adica... cu veverite). si de aici etc ...(echivalent cu lungimea unei drepte ... facuta total cu stanga )
Am ingerat cam multe dulciuri ceva mai sus asa ca revenim la tema a mai buna adicatelea sinceritatea
Acum ca tot pornim pe drumul acesta a-nevoios al sinceritatii dati-mi voie sa ma exprim cu un limbaj de lemn de brad (fiindca e de esenta mai tare si nu amorteste) ca sincer n-am nici cea mai vaga idee ce sa va spun .
Dupa cum spunea un cunoscut al meu: "nu e bine sa te descarci de nervi in scris!
De ce?
pentru ca nu esti intr-o sttare bunaaa si ca vei scrie lucruri care te vor durea si ca iarba e verde, luna maro si ca veveritele(ca tot vorbeam de ele mai sus ) are fucking nutz"
Partea cea mai nasoala e ca a avut dreptate asa cum a avut si cu trasul la loz in plic si a plecat intr-o excursie la tahiti imaginandu-si k nu va observa nimeni k s-a dus la distractie dand vina pe dezvoltarea eului licric din poezia froidiana (nu va induceti in eroare ...ala era filozof da am scos-o si eu mai la pleasca fiindca sunt fan Nietzche).
Deci revenind ... chiar nu am ce sa va spun ... coerent ... fiindca in rest sunt plin de idei ce contin simboluri falice potrivit serbarilor dionisiace (asta nu inseamna ca am baut : intaresc ideea )
Cred doar ca trec printr-o perioada mai proasta ...hai totusi sa eliminam "mai"...asa ...parca mai merge nu ?....
Deci cum trec printr-o perioada similara si teiul din fata geamului se plange ca are cracute subtiri si nu pot atarna funia pentru a face bungee jun ping cu picioare in jos ... m-am hotarat sa scriu.
Atat doar am de spus . nu conteaza cat rau ti s-a facut ... nu conteaza fiecare bici primit din partea sortii sau ocarile ce-ti sunt aduse pe cai laturalnice .
Trebuie sa stai drept . cand ei te vor striga de afara nu iti apleca fruntea fiindca sovairile tale sunt durerile lor si tot ce-i in tine se revarsa din si in ei .
Daca inima ta bate un ritm las-o sa bata fiindca undeva se va gasi acelasi ritm si chiar daca nu se aude dar stii ca e acolo acorda-ti un ragaz sa stai la dulcele ei san si apoi cu tremur in ochi sa-i spui ...
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)