Sus

Stii sentimentul acela cand ai pierdut si singurul lucru de care te agatai....tumultul gandurilor si lumanarea sperantei care palpaie dandu-si ultima suflare ?
Ai inghitit in sec si te-ai trezit gol...fara lumina...fara iesire...speriat...un suflet ce tremura sub un gol imens.
Vrei sa plangi, sa urli... ai puterea ,dar te-ar goli de ultima picatura de nadejde.
Rasufli greu si incerci sa gasesti alinare intr-o ultima tigara... nu e suficient pentru inca o tigara...ai pierdut si trenul asta!
Te intrebi de ce ti se intampla tocmai tie? De ce nu ai fi putut pierde altceva ? De ce nu ai fost atent ? si mai ales, unde s-a intamplat?
E simplu:
Nu ti se intampla numai tie si n-ai fi putut pierde altceva decat daca aveai acel ceva iar locul acela era tocmai unde ai fost tu !
Sunt adevaruri banale si amuzante ce te zdrobesc tocmai prin veridicitate si prin faptul ca inca o data in viata nu poti rade la formularea lor.
Iti apleci capul si te rogi spre un miracol.
Crezi in miracole?
Eu da ! de acum ...cred.
Asteptam intotdeauna sa primim dar niciodata nu ne gandim cu adevarat sa dam ! asa-i ca da ?
Care ar mai fi rostul ?
Iesim in pierdere!
Daca eu dau .... trebuie sa primesc.
Daca tu pleci si eu raman trebuie sa dau altcuiva ca sa pot primi inapoi!
Nu vezi ?
Ne secatuim resursele doar ca sa le reumplem!
E un ciclu natural...doar ca ne dorim doar partea cu primitul, si cerem mai mult prin orice mijloace.
Apoi uitam sa folosim ce avem si ne concentram pe acumulare.
Pe urma suntem intrebati :
Ce vezi ?
Si raspundem : Seminee fumegande, acoperisuri gri si putrede
Nu...ce vezi ?
Strazi pline de mal, fum, ceata, apa imbacsita si gunoaie...
Nu... uita-te mai bine!
Fabrici....magazine cu vitrine viu colorate, pomuri de craciun...ghirlande....
Nu...doar deschide ochii si spune-mi ce vezi!
Vad...oameni...
Asa!
Vad oameni care alearga!...se strang laolalta si respira impreuna...
Oamenii zambesc...
Oamenii sunt frumosi....
Iubesc oamenii....
Miracolele exista!