Tricoul rosu

"Acopera tot ce trebuie ?"
"Presupun ca da...chiar prea mult"
"Incepi sa devii obraznic....."
Mi-a raspuns aplecandu-se peste fotoliul in care stateam.
O suvita de par negru aluneca incet peste umarul acoperit inutil de un tricou rosu ... aprins...dar totusi rece.
"Doar n-ai de gand acum sa-l scurtezi nu-i asa ? e totusi tricoul tau..."
E ciudat cum o intrebare absurda si o privire in ochii-i adanci de un albastru turcoaz pot sa-ti taie rasuflarea si sa te blocheze asupra raspunsului universal ... "nu stiu!"
Cu un zambet trandafiriu s-a indreptat si s-a intors spre geamul unde norii nocturni incepeau sa-si dezmorteasca roua.
"Asa ma gandeam si eu !"
Da... acum puteam s-o vad ... tricoul rosu chiar acoperea mai mult decat trebuia dar suficient incat sa te poti intreba :
Ce se poate spune despre un tricou rosu?
Stiu imi vei spune ca am mai scris odata despre asta... era alb...era larg ... era primavara si era soare.
In cocluzie rosul e opusul lui alb.
Este un moment in care iti dai seama ca lucrurile n-au valoare ... atunci de ce le indragim?
Ce te putea indemna sa contemplezi acel tricou?
Faptul ca era al tau ?... poate ....
Cu siguranta ca statea mai bine pe ea decat pe tine si in plus era tricoul tau de pierzator ca fotbalist.
Faptul ca era unicul lucru care statea intre tine si pielea ei?
Faptul ca te indemna spre visare?
Deci valoare lucrurilor sta in sentimentele pe care le transmit...
Era ca un voal de petale de trandafir peste un trup mult prea fragil sa fie atins.
"Ma simt bine in el...cred ca mi se potriveste....tu ce zici ?"
Inca o data prins in offside....
O avalansa de ganduri....
Ce-i poti spune ?...nu-ti poti trada gandurile ... nu-ti poti exprima ura pe acel tricou pentru ca o atinge mai mult decat o faci tu .... nu-i poti spune ca bucatile inimii tale se aduna din toate colturile trupului tau si se aduna intr-un bulb de trandafir pe care ploaia de afara e gata sa-l infloreasca... nu-i poti spune cum o bucata amorfa de material prinde viata si-i imbratiseaza corpul intr-un dans mult prea fierbinte sa fie stis de foc...nu-i poti spune cum marginile unui material aprins ii deseneaza coapsele si pielea cu un joc de lumini si umbre pe care fantezia il pierde cu fiecare secunda ce trece.
"Nu pot sa spun nimic...iti sta prea bine"
"Multumesc!"...mi-a raspuns tragand draperiile..."Acum ne uitam la film?"
"La film?"
"Da....cred ca nu mai avem nevoie de lumina...."