Vorbiti-mi...

Vorbiti-mi de sus.
In tainice soapte
Calcati cu suspine purtate-n delir;
Si-n zari strabatute de zori si de noapte
Rasar picaturi de spin trandafir.

Vorbiti-mi absurd.
Ca vorbe domoale
Sa curga salbatic pe vesnic pamant
Si fluturi arzand pe palida-i fata
Asteapta-n prefata un nou legamant.

Vorbiti-mi incet.
Iar somnul de stanca
Sa tulbure linistea a mii de cretini
Ce-n cercul al doi-lea nevrotic se zbat
Gustand nesatui amarnic pelin.

Vorbiti-mi acum
Cu basme si pilde
Cum viata si moartea dator v-o inchin,
Dar buzele mele cunosc altfel soarta...

Vorbeste-mi divin!