"Sa plangi lacrimi..."

"Sa plangi lacrimi
Ca si cum nu ai mai avea sange.
Sa te doara
Ca si cum asta seceta
Ti-ar jupui ultima picatura de viata din vene.
Sa-ti bata vantul oasele
Si tu sa nu mai ai lacrimi.
Si dorul
Sa nu-ti dea pace nici dincolo de moarte,
Pecetluind pentru totdeauna hotarul mormantului;
Ca si cum lumile acestea ar fi deosebite.
Sa ramai agatat intre bine si rau
Si divinitatea sa-ti refuze:
Si raiul
Si iadul
Asteptand o salvare care...
Nu mai vine.
Uitata in bratele cuiva care...
Nu ti-ar dori viata.
Cuprins de neguri,
Tu sa plangi o ultima picatura
Si venele sa se transforme-n siroaie
Al caror zgomot sa-ti poarte durerea,
Hranind radacini pe care animalele salbatice...
Sa le disece.
Si totusi...
Sa nu-ti fie frica sa plangi!
Si dincolo de viata
Sa o vezi pe EA,
Cum doarme...
In brate straine
Sub strain asternut...
Sa lasi o lacrima sa cada
Pe chipul ei fraged...
Cu zambet de mut.
Sa-i ude coltul gurii
Sa piara-n absolut!
Sa plangi...
Sa plangi.
Sa plangi!

Sa planga."




Nu voi cauta sa ascund.
De data asta, nu!
Cuvintele imi sunt adresate mie
Si a mea e suferinta ce-mi durati.
Ascultati-le pana la capat!
Iar eu...
Le voi asculta cu aceeasi neputinta.
Pana cand...
Acum...
Va fi...
Momentul in care soarele si luna din nou se vor contopi
Iar numaratoarea se va opri la doi:
Doua suflete,
Doi oameni,
Doua inimi,
Doi copii,
Doi ani.

Acum va fi
Atunci
Cand lemnul se va preface in petale
Iar trandafirii vor renaste.

Verdict

La vie n'a pas encore dit son derniere mot

Vorbiti-mi...

Vorbiti-mi de sus.
In tainice soapte
Calcati cu suspine purtate-n delir;
Si-n zari strabatute de zori si de noapte
Rasar picaturi de spin trandafir.

Vorbiti-mi absurd.
Ca vorbe domoale
Sa curga salbatic pe vesnic pamant
Si fluturi arzand pe palida-i fata
Asteapta-n prefata un nou legamant.

Vorbiti-mi incet.
Iar somnul de stanca
Sa tulbure linistea a mii de cretini
Ce-n cercul al doi-lea nevrotic se zbat
Gustand nesatui amarnic pelin.

Vorbiti-mi acum
Cu basme si pilde
Cum viata si moartea dator v-o inchin,
Dar buzele mele cunosc altfel soarta...

Vorbeste-mi divin!

Requiem

N-ai sa vii
Si n-ai sa morti
N-ai sa sapte intre sorti
N-ai sa iarna
N-ai sa vara
N-ai sa doamna domnisoara

Nova

M-am regasit in vorbe brodate pe taceri.

oare...

Sincer nu ma simt ca in al 120045298 cer dar voi incerca sa fiu cat mai coerent in ce spun .
Azi am o problema cu sinceritatea de parca m-a pocnit doamna sinceritate cu cruntul adevar fix in moalele tamplei de la buric .
Apropo si de buric am o greata psihic-fizica si culmea nu de la bautura .
E un pic ciudat cum toate sentimentele noastre ne activeaza corpul intr-o oarecare maniera si asa a constatat dragutul de mine ...(ei hai scuze exagerarea) ca domnisoara greata (alias stare de defulare si refulare emoptionala si naturala) te poate apuca de la aproape majoritatea lucrurilor de exemplu : o veste,un lucru pe care il descoperi dar preferi sa te fi mintit in continuare ca e altceva , poze cu baieti (nu din alea la care te gandestri .... adica... cu veverite). si de aici etc ...(echivalent cu lungimea unei drepte ... facuta total cu stanga )
Am ingerat cam multe dulciuri ceva mai sus asa ca revenim la tema a mai buna adicatelea sinceritatea
Acum ca tot pornim pe drumul acesta a-nevoios al sinceritatii dati-mi voie sa ma exprim cu un limbaj de lemn de brad (fiindca e de esenta mai tare si nu amorteste) ca sincer n-am nici cea mai vaga idee ce sa va spun .
Dupa cum spunea un cunoscut al meu: "nu e bine sa te descarci de nervi in scris!
De ce?
pentru ca nu esti intr-o sttare bunaaa si ca vei scrie lucruri care te vor durea si ca iarba e verde, luna maro si ca veveritele(ca tot vorbeam de ele mai sus ) are fucking nutz"
Partea cea mai nasoala e ca a avut dreptate asa cum a avut si cu trasul la loz in plic si a plecat intr-o excursie la tahiti imaginandu-si k nu va observa nimeni k s-a dus la distractie dand vina pe dezvoltarea eului licric din poezia froidiana (nu va induceti in eroare ...ala era filozof da am scos-o si eu mai la pleasca fiindca sunt fan Nietzche).
Deci revenind ... chiar nu am ce sa va spun ... coerent ... fiindca in rest sunt plin de idei ce contin simboluri falice potrivit serbarilor dionisiace (asta nu inseamna ca am baut : intaresc ideea )
Cred doar ca trec printr-o perioada mai proasta ...hai totusi sa eliminam "mai"...asa ...parca mai merge nu ?....
Deci cum trec printr-o perioada similara si teiul din fata geamului se plange ca are cracute subtiri si nu pot atarna funia pentru a face bungee jun ping cu picioare in jos ... m-am hotarat sa scriu.
Atat doar am de spus . nu conteaza cat rau ti s-a facut ... nu conteaza fiecare bici primit din partea sortii sau ocarile ce-ti sunt aduse pe cai laturalnice .
Trebuie sa stai drept . cand ei te vor striga de afara nu iti apleca fruntea fiindca sovairile tale sunt durerile lor si tot ce-i in tine se revarsa din si in ei .
Daca inima ta bate un ritm las-o sa bata fiindca undeva se va gasi acelasi ritm si chiar daca nu se aude dar stii ca e acolo acorda-ti un ragaz sa stai la dulcele ei san si apoi cu tremur in ochi sa-i spui ...

Clipa

"Omul n-o ştie
n-o vede,
n-o ia în seamă.
Uneori o cheamă,
sau o blesteamă.
Atunci când devine fior
o scrie,
o cântă,
o poartă
Ca pe propria-i soartă.
Atenţie dar:
Clipa nu e un har,
ci e drum
sau hotar!.."