Bun si asa...

Era o replica utilizata de multi....
M-am intrebat mereu de ce mantuirea vine de sus? probabil pentru ca asa trebuie...tot ce-i bun e sus...dar oare cand esti sus esti bun ? iarasi intrebari...raspunsuri fara noima si un simplu complicat....ce paradoxal.
Val spunea intr-o replica... sunt niste pasari fara picioare acolo sus...sunt albastre si au aripile subtiri si transparente...ele nu coboara niciodata pe pamant...isi petrec viata in aer zburand...dormind si mancand pana mor si se prabusesc. Trist dar ele sunt prea sus...si vad toate cate se petrec.
Sunt curios cati oameni trebuie sa sufere din complicat... oare protectia merita mutilarea unui suflet slab ? de ce trebuie sa minti ca sa-i ajuti? de ce ne mandrim cu ratiunea daca nu o folosim decat in scopuri infantile si arogante ? de ce oare trebuie sa intorc urechea si sa aud despre degradarea unor oameni ... candva la fel de sus ? de ce au ales sa capete picioare ? de ce unii pot indura vantul rece si altii isi dau foc ? de ce unii asculta si altii vorbesc nonsensuri ilogice ?
Vezi cate intrebari ? poti sa le raspunzi ?
Am cautat si inauntru si afara raspunsuri pana sa renunt si sa realizez ca sunt interogatii ce nu necesita raspunsuri....e o ordine naturala...nu putem fi toti la indigo! Apoi cineva mi-a spus ca totul e pe facute...si am facut din nou ce trebuia
dar am gasit ca pretul lui hades era orfeu in locul euridicei. Trist... dar lucrurile sunt facute, si cu ochii inainte pot doar spera ca intunericul din spate ascunde ascendenta ei ... cu toate rugamintile unei judecati iminente .
Stii norii aceia pufosi din cer ? De deasupra se vad ca nametii...curati...linistiti...calmi....un rece etern fara grija. un ecran de protectie intre pur ...si... lume. Iar de jos poti privi un gri murdar...un filtru de burete ce aduna toata mizeria umana, toata grasimea orgoliului si toata imbacseala furiei oarbe. Ma intreb cum putem privi ploaia cand stim de ce plange cerul! Nu afirma ca stii ci doar continua sa cauti si vei realiza ... probabil ... ca n-ai nevoie de nimic din ce a fost/este/va fi pierdut . Nu avem nimic mai mult decat noi si orizontul!

Picuri

Stii cat ma fascineaza ploaia?
Da...ma fascineaza...sute...mii...miliarde de picaturi cristaline cazand din cer si zdrobindu-se zgomotos de o lume care o evita.
De ce ar face asta ? probabil sunt ca ploaia....
Acum ma adresez numai tie si as prefera sa ramana numai intre noi....nu-ti voi rosti numele...nici n-am de ce...nici n-am facut-o in ultimul timp si nu gasesc motive...durere...sau placere sa te definesc din moment ce pretinzi ca te cunosti....
Primul articol din noua lume incepea cu un pahar de votca si o tigara cu atentia indreptata spre un orizont sumbru dar promitator....
Sunt secole de atunci....secole fara tine...fara ei ....fara nimic al meu.
Aici ma regasesc din nou cu un pahar de votca...o tigara ..dar o ploaie trista cu atentia spre un orizont luminos dar crud pe care trebuie sa mi-l asum ... un filozof spunea : asa e viata ne luam vesnic ramas bun !
Apoi iti pare rau cand vezi ca toate trec.... nimic nu e al tau ... nici macar amintirile. mereu trebuiesc impartasite cu cineva... e ciudat.
Si din nou privesti in ochii unor oameni care tineau la tine ... ai facut-o din nou ... i-ai facut sa te iubeasca cu toate calitatile si defectele tale.
Si acum le zambesti doar ca sa le spui ca ai fost in viata lor. M-au invatat tot...m-au invatat gandurile lor... visurile lor ... fanteziile ...durerile...placerile si viata lor. Nu-i poti uita cu totate ca ai vrea. nu-i poti acuza ca s-au nascut in afara timpului lor si nici nu-i poti ajuta sa-si gaseasca calea . Nu poti alerga dupa fiecare suflet pierdut . In totala opozitie cu parerea cuiva cineva m-a intrebat : "Daca stii atatea ...de ce nu faci nimic? de ce nu incerci sa preei controlul ? de ce ii lasi sa faca asta ? ii poti ajuta..."
Oricine poate face asta daca stie cum ... dar nu o va face pentru ca apoi simplu...nu mai e natural si apoi inventam complexul.
Asa e copii nu stim sa apreciem simplul si decidem sa-l definim. vor mai trece secole pana vom vedea cu ochii nostri timpul si ne vom intreba cu ce-am gresit... cu nimic.
N-am stiut sa gresim..iar asta e trist.


FIN

Sus

Stii sentimentul acela cand ai pierdut si singurul lucru de care te agatai....tumultul gandurilor si lumanarea sperantei care palpaie dandu-si ultima suflare ?
Ai inghitit in sec si te-ai trezit gol...fara lumina...fara iesire...speriat...un suflet ce tremura sub un gol imens.
Vrei sa plangi, sa urli... ai puterea ,dar te-ar goli de ultima picatura de nadejde.
Rasufli greu si incerci sa gasesti alinare intr-o ultima tigara... nu e suficient pentru inca o tigara...ai pierdut si trenul asta!
Te intrebi de ce ti se intampla tocmai tie? De ce nu ai fi putut pierde altceva ? De ce nu ai fost atent ? si mai ales, unde s-a intamplat?
E simplu:
Nu ti se intampla numai tie si n-ai fi putut pierde altceva decat daca aveai acel ceva iar locul acela era tocmai unde ai fost tu !
Sunt adevaruri banale si amuzante ce te zdrobesc tocmai prin veridicitate si prin faptul ca inca o data in viata nu poti rade la formularea lor.
Iti apleci capul si te rogi spre un miracol.
Crezi in miracole?
Eu da ! de acum ...cred.
Asteptam intotdeauna sa primim dar niciodata nu ne gandim cu adevarat sa dam ! asa-i ca da ?
Care ar mai fi rostul ?
Iesim in pierdere!
Daca eu dau .... trebuie sa primesc.
Daca tu pleci si eu raman trebuie sa dau altcuiva ca sa pot primi inapoi!
Nu vezi ?
Ne secatuim resursele doar ca sa le reumplem!
E un ciclu natural...doar ca ne dorim doar partea cu primitul, si cerem mai mult prin orice mijloace.
Apoi uitam sa folosim ce avem si ne concentram pe acumulare.
Pe urma suntem intrebati :
Ce vezi ?
Si raspundem : Seminee fumegande, acoperisuri gri si putrede
Nu...ce vezi ?
Strazi pline de mal, fum, ceata, apa imbacsita si gunoaie...
Nu... uita-te mai bine!
Fabrici....magazine cu vitrine viu colorate, pomuri de craciun...ghirlande....
Nu...doar deschide ochii si spune-mi ce vezi!
Vad...oameni...
Asa!
Vad oameni care alearga!...se strang laolalta si respira impreuna...
Oamenii zambesc...
Oamenii sunt frumosi....
Iubesc oamenii....
Miracolele exista!

Fundal galben

E un pic ciudat dar o fetita in cartea : "Ritual de trecere" spunea ca oamenii se impart in doua categorii: tigri si testoase; intr-un desen animat era un personaj care spunea ca nu vrea sa traiasca asemeni oamenilor obisnuiti : aidoma lumanarilor care ard timp indelungat cu licarire mica. ci precum o racheta : o viata scurta si sclipitoare.
Cum se imaparte o racheta ? Cata ceara se afla intr-o lumanare la sfarsit? tigrul poate ucide o tesoasa ?sau poate o testoasa avea gheare?
De unde pana unde se intinde viata ta ?
Iti mai aduci aminte acea lumina si acel frig...apoi o palma si un strigat strident? sigur te-ai intrebat ce e acel sunet si cum poti sa-l emiti .
Apoi probabil acei oameni care scoteau niste sunete ciudate si le repetau la nesfarsit pana ai inceput sa le inveti .
Apoi ai inceput sa reactionezi la un singur calup de sunete pe care ei il defineau ca fiind : "nume".
Cine erau batranii aceia care te alintau ?
Cum se numea locul acela cu masa scaune si pat?.. si acei tineri care mai apoi nu mai erau tineri?si... acea bucatica de carne care crestea si incepea sa-ti faca probleme?
Iti mai aduci aminte femeia aceea care te punea sa dormi la comanda impreuna cu ceilalti copii intr-un pat stramt ce iese dintr-un dulap ?
Dar bradul acela dupa care te ascundeai an de an si cerseai poruncitor o poza ?
Cum era somnul acela de amiaza din care te trezeai cu glasuri de copii si un indemn : i-al pe asta micu de'o aripa si la colindat cu voi !
Iti amintesti mirosul puternic de portocale si frigul de afara impletit cu gustul de vin si cozonac ?
Ai simtit raceala unei batai cu zapada si voci vesele... da... voci vesele...
Iti mai aduci aminte mirosul ei ?
Dar atingerea celeilalte?
Sau poate buzele alteia?picaturi de sudoare...soapte... ochi...sigur ca da... mai ales ochi....
Iti mai aduci aminte frica aceea cand ai descoperit ca privesti un ecran si nu poti, si nu vrei, si nu conteaza sa opresti actiunea personajelor chiar daca stii scenariul pe de rost?
Cum era apasarea aceea cand ai picat din cer si ai vazut ca esti singur ?
Iti aduci aminte camera goala pe care o vezi in fiecare noapte?
Ii stii pe acei oameni fericiti ?
De ce sa ploua peste frunze moarte
Daca rostul apei este sa aduca viata?
Si peste cate ape vor mai trebui sa cada frunze?
Si cata viata sa mai curga peste moarte?
Tristeti efemere cu voaluri elegante
imbraca sicrie de vise.
De oameni inca vii...
Ducand la groapa pline de mizerii umanitati pierdute...
Din timpuri de copii..
Picioare nespalate purtand urme de clipe.
Parfumuri diafane de amagiri,
Femei din alte timpuri,
Eternitati ravnite,
Zbateri de solduri inutile,
Capcane de idei,
Apropieri mai reci ca gheata
Ce se topeste-n iaduri,
Iubiri de lacrimi
Si lacrimi de iubiri...
Si peste toate astea ...
Frunze putrede...
In ape statute.
O moarte peste viata
Si viata peste noi:
Pastratori de virusi....
Amarnice pubele de gunoi.
Deci cine sunt acei oameni fericiti?
Ce este grimasa aceea relaxanta de pe chipul lor?
De ce se imbratiseaza?
Pentru ca e craciun...
Pana atunci... Craciun fericit. sa speram ca va veni unul mai bun!

Quo Vadis?

Ai ajuns vreodata la punctul de intoarcere si te-ai intrebat .... pentru ce merita sa lupti?
Am impins limitele si am ajuns "acolo" exact la timp sa imi dau seama ca la sfarsit nimic din toate astea nu conteaza.
Fiecare om e o colectie a sinelui...pe parcursul calatoriei absorbim mai mult de o persoana si daruim mai mult decat un zambet, iar trecutul nu e decat o consecinta a faptului ca trecem prin el . Viitorul nu e decat o reactie a trecutului si o completare, iar prezentul..... ne lipseste...... uitam mereu de singurul lucru care ne face sa existam.
Viata este o combinatie de noroc si ghinion imbinate cu dorinte ordinare si... extraordinare.
Poate nu ti-ai dat seama dar iti pierzi prezentul incercand intelegi ce-ti spun .
Lasa literele si priveste spre ce ai . unii au pierdut mai mult decat au avut si au mai mult decat pot pierde.
Cat despre mine...e prea frig...e prea sus ... si sunt prea intors ca sa ma doara dar pot privi inainte si intreba : "Quo vadis, Domine?"

Tricoul rosu

"Acopera tot ce trebuie ?"
"Presupun ca da...chiar prea mult"
"Incepi sa devii obraznic....."
Mi-a raspuns aplecandu-se peste fotoliul in care stateam.
O suvita de par negru aluneca incet peste umarul acoperit inutil de un tricou rosu ... aprins...dar totusi rece.
"Doar n-ai de gand acum sa-l scurtezi nu-i asa ? e totusi tricoul tau..."
E ciudat cum o intrebare absurda si o privire in ochii-i adanci de un albastru turcoaz pot sa-ti taie rasuflarea si sa te blocheze asupra raspunsului universal ... "nu stiu!"
Cu un zambet trandafiriu s-a indreptat si s-a intors spre geamul unde norii nocturni incepeau sa-si dezmorteasca roua.
"Asa ma gandeam si eu !"
Da... acum puteam s-o vad ... tricoul rosu chiar acoperea mai mult decat trebuia dar suficient incat sa te poti intreba :
Ce se poate spune despre un tricou rosu?
Stiu imi vei spune ca am mai scris odata despre asta... era alb...era larg ... era primavara si era soare.
In cocluzie rosul e opusul lui alb.
Este un moment in care iti dai seama ca lucrurile n-au valoare ... atunci de ce le indragim?
Ce te putea indemna sa contemplezi acel tricou?
Faptul ca era al tau ?... poate ....
Cu siguranta ca statea mai bine pe ea decat pe tine si in plus era tricoul tau de pierzator ca fotbalist.
Faptul ca era unicul lucru care statea intre tine si pielea ei?
Faptul ca te indemna spre visare?
Deci valoare lucrurilor sta in sentimentele pe care le transmit...
Era ca un voal de petale de trandafir peste un trup mult prea fragil sa fie atins.
"Ma simt bine in el...cred ca mi se potriveste....tu ce zici ?"
Inca o data prins in offside....
O avalansa de ganduri....
Ce-i poti spune ?...nu-ti poti trada gandurile ... nu-ti poti exprima ura pe acel tricou pentru ca o atinge mai mult decat o faci tu .... nu-i poti spune ca bucatile inimii tale se aduna din toate colturile trupului tau si se aduna intr-un bulb de trandafir pe care ploaia de afara e gata sa-l infloreasca... nu-i poti spune cum o bucata amorfa de material prinde viata si-i imbratiseaza corpul intr-un dans mult prea fierbinte sa fie stis de foc...nu-i poti spune cum marginile unui material aprins ii deseneaza coapsele si pielea cu un joc de lumini si umbre pe care fantezia il pierde cu fiecare secunda ce trece.
"Nu pot sa spun nimic...iti sta prea bine"
"Multumesc!"...mi-a raspuns tragand draperiile..."Acum ne uitam la film?"
"La film?"
"Da....cred ca nu mai avem nevoie de lumina...."

Back in the game

Du bonheur à l'état pur

Brut, natif, volcanique, quel pied!

C'était mieux que tout

Mieux que la drogue, l'héro, la dope, coke, crack, fist, joint, shit, shout, snif, pet, canja, marijan, cannabis, beuh, "pejon" ?, buvard, acid, LSD, extasy

Mieux que le sexe, mieux que la fellation, 69, partouze, masturbation, tentrisme, kamasutra, branlette thailandaise

Mieux que le Nutella au beurre de cacahuète et le Milshake banane

Mieux que la trilogie de Georges Lucas, l'intégrale des Muppets Shows, la femme de Milo

Mieux que le déhanché d'Emma Pine, Marilyne, la schtroumpfette, Lara Croft, Naomi Campbell, le grain de beauté de Cindy Crawford

Mieux que la face B d'AB Woods, les CD d'Hendrix, le petit premier pas d'Armstrong sur la lune, le Space Mountain, la hotte du Père Noel, la fortune de Bill Gates, les trans du Dalai Lama, les MDO, la résurrection de Nasar, les crises de Testestérone de Schwarsy, le collagène dans les lèvres de Pamela Anderson, les Woodstocks et les raves-party les plus orgasmiques

Mieux que la défonce de Sartre, Rimbaud, Morrison et Castanéda

Mieux que la liberté, mieux que la vie...



3 Gods left...>:)