Si parca...

Vad multe intrebari ce nu necesita raspuns... totul era alb ...eram acolo .
De ce te mai uiti in spate ?
Vezi tu ... viata e plina de tot soiul de intrebari si situatiii care par a nu avea nicio rezolvare .
Poate si maine e o zi .... si poate va rasari soarele sau va fi mai frig..... dar azi ?
Cum ramane cu azi ?
Vrei intotdeauna sa te minti cu viitorul ? intreaba-ma cum va fi !
Iar acum pun eu intrebarea : Chiar vrei sa afli ?
Primul raspuns la o intrebare de acest gen este instinctiv : DA
Cred ca ne-am convins cu totii ca nu e intotdeauna asa... ba uneori e mai bine sa ne creem singuri imaginea viitorului oferindu-ne o clipa de bucurie inainte de furtuna.
Am invatat asta pe branci si am renuntat sa o exploatez... am renuntat sa-mi las speranta in dureri false sau promisiuni si planuri impartite.
Stii? Cineva mi-a spus ca nimeni nu are probleme mai mari decat poate duce...si... cred ca avea dreptate .
Nu-ti pot spune sentimentul cand totul e perfect si brusc toata lumea se darama iar tu nu poti decat sa cazi in genunchi si sa aduni cioburile.
Ce faci atunci? renunti ? fugi ? te gandesti la ce-a fost ?
Nu cred
Nu s-a pierdut nimic din lume ci doar s-a daramat. Totul e la fel doar ca trebuie rearanjat, reconstruit, reinventat pus cap la cap .
E greu... sunt multe cioburi ... multe asemanatoare...placute mici.... placi prea grele de ridicat ... poate ca nu vei termina niciodata dar stii totodata ca e singurul lucru care ti-ar oferi garantia ca inca mai e lumea ta.
Atunci apare speranta. e la fel ca tine .... poate mai rau.....poate mai bine . Poate e mai fragila si lumea ei e mai mica ....mai sensibila.
Poate daca unesti cioburile celor doua lumi va iesi o lume mai mare si colorata.
Poate nu va fi perfecta dar o putem numi lumea "noastra".