Sus

Stii sentimentul acela cand ai pierdut si singurul lucru de care te agatai....tumultul gandurilor si lumanarea sperantei care palpaie dandu-si ultima suflare ?
Ai inghitit in sec si te-ai trezit gol...fara lumina...fara iesire...speriat...un suflet ce tremura sub un gol imens.
Vrei sa plangi, sa urli... ai puterea ,dar te-ar goli de ultima picatura de nadejde.
Rasufli greu si incerci sa gasesti alinare intr-o ultima tigara... nu e suficient pentru inca o tigara...ai pierdut si trenul asta!
Te intrebi de ce ti se intampla tocmai tie? De ce nu ai fi putut pierde altceva ? De ce nu ai fost atent ? si mai ales, unde s-a intamplat?
E simplu:
Nu ti se intampla numai tie si n-ai fi putut pierde altceva decat daca aveai acel ceva iar locul acela era tocmai unde ai fost tu !
Sunt adevaruri banale si amuzante ce te zdrobesc tocmai prin veridicitate si prin faptul ca inca o data in viata nu poti rade la formularea lor.
Iti apleci capul si te rogi spre un miracol.
Crezi in miracole?
Eu da ! de acum ...cred.
Asteptam intotdeauna sa primim dar niciodata nu ne gandim cu adevarat sa dam ! asa-i ca da ?
Care ar mai fi rostul ?
Iesim in pierdere!
Daca eu dau .... trebuie sa primesc.
Daca tu pleci si eu raman trebuie sa dau altcuiva ca sa pot primi inapoi!
Nu vezi ?
Ne secatuim resursele doar ca sa le reumplem!
E un ciclu natural...doar ca ne dorim doar partea cu primitul, si cerem mai mult prin orice mijloace.
Apoi uitam sa folosim ce avem si ne concentram pe acumulare.
Pe urma suntem intrebati :
Ce vezi ?
Si raspundem : Seminee fumegande, acoperisuri gri si putrede
Nu...ce vezi ?
Strazi pline de mal, fum, ceata, apa imbacsita si gunoaie...
Nu... uita-te mai bine!
Fabrici....magazine cu vitrine viu colorate, pomuri de craciun...ghirlande....
Nu...doar deschide ochii si spune-mi ce vezi!
Vad...oameni...
Asa!
Vad oameni care alearga!...se strang laolalta si respira impreuna...
Oamenii zambesc...
Oamenii sunt frumosi....
Iubesc oamenii....
Miracolele exista!

Fundal galben

E un pic ciudat dar o fetita in cartea : "Ritual de trecere" spunea ca oamenii se impart in doua categorii: tigri si testoase; intr-un desen animat era un personaj care spunea ca nu vrea sa traiasca asemeni oamenilor obisnuiti : aidoma lumanarilor care ard timp indelungat cu licarire mica. ci precum o racheta : o viata scurta si sclipitoare.
Cum se imaparte o racheta ? Cata ceara se afla intr-o lumanare la sfarsit? tigrul poate ucide o tesoasa ?sau poate o testoasa avea gheare?
De unde pana unde se intinde viata ta ?
Iti mai aduci aminte acea lumina si acel frig...apoi o palma si un strigat strident? sigur te-ai intrebat ce e acel sunet si cum poti sa-l emiti .
Apoi probabil acei oameni care scoteau niste sunete ciudate si le repetau la nesfarsit pana ai inceput sa le inveti .
Apoi ai inceput sa reactionezi la un singur calup de sunete pe care ei il defineau ca fiind : "nume".
Cine erau batranii aceia care te alintau ?
Cum se numea locul acela cu masa scaune si pat?.. si acei tineri care mai apoi nu mai erau tineri?si... acea bucatica de carne care crestea si incepea sa-ti faca probleme?
Iti mai aduci aminte femeia aceea care te punea sa dormi la comanda impreuna cu ceilalti copii intr-un pat stramt ce iese dintr-un dulap ?
Dar bradul acela dupa care te ascundeai an de an si cerseai poruncitor o poza ?
Cum era somnul acela de amiaza din care te trezeai cu glasuri de copii si un indemn : i-al pe asta micu de'o aripa si la colindat cu voi !
Iti amintesti mirosul puternic de portocale si frigul de afara impletit cu gustul de vin si cozonac ?
Ai simtit raceala unei batai cu zapada si voci vesele... da... voci vesele...
Iti mai aduci aminte mirosul ei ?
Dar atingerea celeilalte?
Sau poate buzele alteia?picaturi de sudoare...soapte... ochi...sigur ca da... mai ales ochi....
Iti mai aduci aminte frica aceea cand ai descoperit ca privesti un ecran si nu poti, si nu vrei, si nu conteaza sa opresti actiunea personajelor chiar daca stii scenariul pe de rost?
Cum era apasarea aceea cand ai picat din cer si ai vazut ca esti singur ?
Iti aduci aminte camera goala pe care o vezi in fiecare noapte?
Ii stii pe acei oameni fericiti ?
De ce sa ploua peste frunze moarte
Daca rostul apei este sa aduca viata?
Si peste cate ape vor mai trebui sa cada frunze?
Si cata viata sa mai curga peste moarte?
Tristeti efemere cu voaluri elegante
imbraca sicrie de vise.
De oameni inca vii...
Ducand la groapa pline de mizerii umanitati pierdute...
Din timpuri de copii..
Picioare nespalate purtand urme de clipe.
Parfumuri diafane de amagiri,
Femei din alte timpuri,
Eternitati ravnite,
Zbateri de solduri inutile,
Capcane de idei,
Apropieri mai reci ca gheata
Ce se topeste-n iaduri,
Iubiri de lacrimi
Si lacrimi de iubiri...
Si peste toate astea ...
Frunze putrede...
In ape statute.
O moarte peste viata
Si viata peste noi:
Pastratori de virusi....
Amarnice pubele de gunoi.
Deci cine sunt acei oameni fericiti?
Ce este grimasa aceea relaxanta de pe chipul lor?
De ce se imbratiseaza?
Pentru ca e craciun...
Pana atunci... Craciun fericit. sa speram ca va veni unul mai bun!