joi, 5 martie 2009

Camasa teuita

"Vreau sa scrii pe blog despre ... tricou" mi-a raspuns arcuindu-si sprancenele sub care clipeau frenetic o pereche de gene ce acopereau ochii-i de-un albastru profund. 
"Un tricou ....? ce ar fi interesant la un tricou ? de ce as scrie despre un tricou cand nici macar un text normal nu pot redacta ...?"am intrebat-o cercetandu-i , centimetru cu centimetru, pielea fina a umarului usor dezgolit
"Exact ! de ce ai scrie ? ce-ti atrage atentia ? ce te inerveaza ?".... un suras inocent, si se indrepa spre geamul larg deschis inspirand aerul proaspat al primaverii.
N-am cautat intelesuri .. sau motive... doar am contemplat. Ce ma fermeca la tricoul ala ? ca era alb ? ca era subtire ? ca era larg ? 
Uneori cautam scheme atat de complicate pentru a ne raspunde unor intrebari inexistente .
Ce se poate scrie despre un tricou ? ca e un articol de vestimentatie ce se poarta vara si care substituie clasica camasa (englezii ii mai spun : T-shirt ) 
Deci poti da definitii ; poti scrie povestea unui tricoas care din fabrica a trecut prin mainile unori omusteni care l-au dus la un moment dat la un s-h, si care dupa ce a fost cumparat de cineva , a primit un tratament dur pe baza de clor ce i-a albit circuitele si a ajuns sa se frece de podele ca sa-si recupereze culoarea din obraji in mopul unei femei de servici .
Dar ...nu.... tricoul asta era special . O acoperea intr-un mod atat de fragil si de fin, incat iti dadea senzatia ca doreste sa  o dezmierde .
Atunci am inteles ca  nu lucrurile in sine au nevoie de poveste. Noi le dam intelesuri . Iimaginatia noastra le ofera o scala de valori dincolo de orice banalitate cotidiana .
Poti observa un tricou facut cu nasturi de diamante : il observi , spui wow ; iti dai seama apoi k nu-ti place culoarea , ca nu ti-l poti permite si ca are un fir de ata descusut .
In astfel de conditii ce pretentii poti avea de la un tricou mai ieftin ? Dar petru simplu fapt ca-i dezvelea coapsele pana la jumatate si pentru ca flutura acolo in lumina soarelui , acel tricou alb si larg starnea o paleta imensa de emotii si senzatii (teoretic) imposibil de descris .
In astfel de momente stai si te intrebi . iti trebuie oare mai mult decat ai ? de ce te complici sa complici simplitatea ? de ce realizezi abia dupa ce pierzi , ce ai avut ? de ce se uita unii dezamagiti in oglinda ? de ce te degradezi ca sa poti ajunge ca "ei" un paduche intre paduchi ?de ce nu te poti relaxa ? de ce fugi ? de cine fugi ? unde fugi ? de unde fugi ?de ce nu ai un scop ? cine esti tu sa contesti echivalenta dintre TRICOUL ALB  si "Carpe diem"?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu