Ai un vis ...
Te prabusesti de la inaltime intr-o apa albastra... e bine... nu e rece ; ba chiar calduta .
E bine....si incepi brusc sa realizezi ca esti in apa adanca . ca nu simti unde se termina si mai ales nu simti unde este suprafata.
Ce faci ?
Incepi sa te zbati... incerci sa respiri... incerci sa strigi...si te lasi epuizat ridicat la suprafata !
Crezi ca acolo e bine ?
Poti respira...poti tipa ...dar oare glasul tau va opri tumultul valurilor ce te ingroapa in ani si milenii?
Vorbesc tampenii ! m-am trezit iar aerul rece al diminetii imi inunda narile amortite!
E liniste ... valurile au trecut iar tot ce-am avut de pierdut am pierdut ! e atat de simplu sa lupti gol , fara restrictii, fara durere si rece ....
Apoi realizezi ca se rupe ceva in tine. ceva lipseste. ceva nu mai bate si nu mai incalzeste.
Observi ca o farama a mai ramas dar nu provoaca decat deznadejde!
Ce-am facut din mine ? chiar a meritat sa mor pentru oricine inafara de mine ? La ce m-am gandit? ca de uitat nu pot!
Dar am ramas impietrit . tu de unde ai aparut si incotro mergi ? de ce esti in jurul meu atat de mult si de ce imi zambesti cand nu ai motiv ?
Ce-ai cautat acolo in seara aceea si de ce nu ai fost insotita de un "el"?
De ce ai revenit mai rece si mai fierbinte ca niciodata cand imi pierdusem speranta ?
De ce ai tot ce caut ?
De ce pun atatea intrebari cand vreau doar sa spun un singur lucru?:
Iti Multumesc!!!
