Bun si asa...

Era o replica utilizata de multi....
M-am intrebat mereu de ce mantuirea vine de sus? probabil pentru ca asa trebuie...tot ce-i bun e sus...dar oare cand esti sus esti bun ? iarasi intrebari...raspunsuri fara noima si un simplu complicat....ce paradoxal.
Val spunea intr-o replica... sunt niste pasari fara picioare acolo sus...sunt albastre si au aripile subtiri si transparente...ele nu coboara niciodata pe pamant...isi petrec viata in aer zburand...dormind si mancand pana mor si se prabusesc. Trist dar ele sunt prea sus...si vad toate cate se petrec.
Sunt curios cati oameni trebuie sa sufere din complicat... oare protectia merita mutilarea unui suflet slab ? de ce trebuie sa minti ca sa-i ajuti? de ce ne mandrim cu ratiunea daca nu o folosim decat in scopuri infantile si arogante ? de ce oare trebuie sa intorc urechea si sa aud despre degradarea unor oameni ... candva la fel de sus ? de ce au ales sa capete picioare ? de ce unii pot indura vantul rece si altii isi dau foc ? de ce unii asculta si altii vorbesc nonsensuri ilogice ?
Vezi cate intrebari ? poti sa le raspunzi ?
Am cautat si inauntru si afara raspunsuri pana sa renunt si sa realizez ca sunt interogatii ce nu necesita raspunsuri....e o ordine naturala...nu putem fi toti la indigo! Apoi cineva mi-a spus ca totul e pe facute...si am facut din nou ce trebuia
dar am gasit ca pretul lui hades era orfeu in locul euridicei. Trist... dar lucrurile sunt facute, si cu ochii inainte pot doar spera ca intunericul din spate ascunde ascendenta ei ... cu toate rugamintile unei judecati iminente .
Stii norii aceia pufosi din cer ? De deasupra se vad ca nametii...curati...linistiti...calmi....un rece etern fara grija. un ecran de protectie intre pur ...si... lume. Iar de jos poti privi un gri murdar...un filtru de burete ce aduna toata mizeria umana, toata grasimea orgoliului si toata imbacseala furiei oarbe. Ma intreb cum putem privi ploaia cand stim de ce plange cerul! Nu afirma ca stii ci doar continua sa cauti si vei realiza ... probabil ... ca n-ai nevoie de nimic din ce a fost/este/va fi pierdut . Nu avem nimic mai mult decat noi si orizontul!

Picuri

Stii cat ma fascineaza ploaia?
Da...ma fascineaza...sute...mii...miliarde de picaturi cristaline cazand din cer si zdrobindu-se zgomotos de o lume care o evita.
De ce ar face asta ? probabil sunt ca ploaia....
Acum ma adresez numai tie si as prefera sa ramana numai intre noi....nu-ti voi rosti numele...nici n-am de ce...nici n-am facut-o in ultimul timp si nu gasesc motive...durere...sau placere sa te definesc din moment ce pretinzi ca te cunosti....
Primul articol din noua lume incepea cu un pahar de votca si o tigara cu atentia indreptata spre un orizont sumbru dar promitator....
Sunt secole de atunci....secole fara tine...fara ei ....fara nimic al meu.
Aici ma regasesc din nou cu un pahar de votca...o tigara ..dar o ploaie trista cu atentia spre un orizont luminos dar crud pe care trebuie sa mi-l asum ... un filozof spunea : asa e viata ne luam vesnic ramas bun !
Apoi iti pare rau cand vezi ca toate trec.... nimic nu e al tau ... nici macar amintirile. mereu trebuiesc impartasite cu cineva... e ciudat.
Si din nou privesti in ochii unor oameni care tineau la tine ... ai facut-o din nou ... i-ai facut sa te iubeasca cu toate calitatile si defectele tale.
Si acum le zambesti doar ca sa le spui ca ai fost in viata lor. M-au invatat tot...m-au invatat gandurile lor... visurile lor ... fanteziile ...durerile...placerile si viata lor. Nu-i poti uita cu totate ca ai vrea. nu-i poti acuza ca s-au nascut in afara timpului lor si nici nu-i poti ajuta sa-si gaseasca calea . Nu poti alerga dupa fiecare suflet pierdut . In totala opozitie cu parerea cuiva cineva m-a intrebat : "Daca stii atatea ...de ce nu faci nimic? de ce nu incerci sa preei controlul ? de ce ii lasi sa faca asta ? ii poti ajuta..."
Oricine poate face asta daca stie cum ... dar nu o va face pentru ca apoi simplu...nu mai e natural si apoi inventam complexul.
Asa e copii nu stim sa apreciem simplul si decidem sa-l definim. vor mai trece secole pana vom vedea cu ochii nostri timpul si ne vom intreba cu ce-am gresit... cu nimic.
N-am stiut sa gresim..iar asta e trist.


FIN